DERO face parte din galeria brandurilor cu super-notorietate, care au ajuns să numească întregi categorii de produse (la fel ca Adidas, Xerox sau Plafar). Câți români nu spun dero (ca substantiv comun) pentru a denumi generic orice detergent de rufe? De fapt, DERO a fost din capul locului gândit ca un nume generic, când a ieșit pe piață în 1966, la fabrica de detergenți din Ploiești: DERO = detergent românesc. Și, într-adevăr, decenii de-a rândul DERO a fost detergentul preferat al românilor, cel care a făcut saltul de la săpunul de rufe la o etapă superioară a curățeniei. 

E adevărat, mai exista și Perlan, produs la Timișoara, dar acest detergent era, în general, alegerea a doua. Se spunea despre el că ar fi destinat confecțiilor din lână (PERLAN = PEntRu LANa) și că nu trebuia frecat prea mult țesutul, pentru a da rezultate. În publicitatea vremii, apăreau două sortimente: Perlan Alb și Perlan Albastru, de obicei în machete care arătau și mașinile de spălat românești, alte glorii ale industriei epocii. Era o indicație (sau o scuză?) că Perlan și-ar face treaba cu adevărat în cazul spălatului la mașină. Numele de brand Perlan a mai pâlpâit după 1995 (anul preluării fabricii de către P&G), în alăturarea provizorie Perlan Bonux. Tranziția fiind astăzi încheiată, e clar pentu toată lumea că în ambalajele de Bonux se găsește cu totul altă pudră decât cea din cutiile de carton cu Perlan Alb (sau Albastru).

Cu totul altă pudră decât vechiul DERO se află și în ambalajele de DERO de azi: un detergent modern, cu o rețetă de succes pe plan global. DERO însă a rămas ca nume de brand și după ce fabrica din Ploiești a fost preluată de concernul Unilever, tocmai pentru a continua o tradiție de consum deja bine statornicită. 

În 2007, campania DERO – Cei mai frumoși ani a fixat legătura între DERO și muzica ușoară a anilor ʼ70, alături de o imagistică în culori vii și o bună doză de optimism (care, până atunci, nu prea își făcea loc în evocările perioadei comuniste). Da, este o nuanță de nostalgie în această imagine, ea se suprapune, desigur, cu amintirile agreabile din acele timpuri (fie ele rare sau întrerupte de vicisitudini). Acele amintiri chiar există în mentalul românilor și DERO a avut curajul să le reînvie. Astfel, cântecul „O portocală” al lui Mariu Țeicu, făcut celebru de glasul Andei Călugăreanu, a continuat să ilustreze reclamele DERO și în campaniile următoare.

În vara lui 2014, DERO a lansat o campanie de consumer engagement (procedeu de marketing constînd în implicarea consumatorului): „DERO e al tău!” – o „competiţie de creaţie” care îl invita pe consumator să fie „creatorul noului ambalaj DERO de pe rafturile din toată România”, pentru „premii totale de 14.000 de lei”. A fost încă o ocazie pentru DERO să se manifeste ca detergentul prin excelenţă al românilor (ieșind însă din tiparele unui comu-brand nostalgic, prin apelul la ultimele tendinţe în materie de activare a ataşamentului faţă de brand). 

O mulțime de participanţi angrenaţi în acest efort au participat astfel la un mare festival de design ad hoc, care a funcționat ca un instrument de publicitate neconvenţional. E interesant de notat că majoritatea propunerilor trimise se inspirau din registrul imagistic al românismului: tricolor, motive folclorice stilizate, „citate” grafice de tip etno. Cum regulamentul concursului nu specifica anume că sînt aşteptate (sau că vor fi privilegiate) creaţiile de tip „patriotic”, se poate deduce că tuşa de românism a constituit contribuţia sinceră a participanţilor, întruchipînd viziunea lor despre DERO: aceea a unui brand prin excelenţă românesc. Astfel, DERO s-a impus ca o valoare MADE IN RO, plebiscitată nu doar de tradiția de consum de decenii, ci şi de creativitatea designerilor amatori.