Publicitari din alte timpuri

Perioada interbelică a reprezentat probabil una dintre cele mai idealizate epoci istorice din evoluția României, așa cum o cunoaștem astăzi, și asta se datorează într-o oarecare măsură și activității publicitarilor vremii care au știut să surprindă frumosul acelor timpuri, puternic „franțuzite”, în materialele promoționale din presa scrisă, națională și locală. 

Oglinda elementelor socio-culturale ale unui București cosmopolit, dar și principalul instrument prin care se putea accelera occidentalizarea claselor sociale, maeștrii publicitari din perioada interbelică au reușit cu foarte multă migală să ajungă la performanța de a crea  elemente grafice cu o reală încărcătură artistică, fără să beneficieze totuși de tool-urile care au devenit atât de indispensabile în activitatea oricărui grafic designer modern. 

Dar cum s-a făcut trecerea de la „publicitatea strigată” din fața tarabelor la „publicitatea ca tip profesionalizat de serviciu”? 

Istoria primei agenții de publicitate din țara noastră datează din anul 1880 și este strâns legată de numele lui David Adania, părintele publicității românești. Monsieur Adania și-a început activitatea timid, prin introducerea pe ici colo a unor „anunciuri și reclame” în gazetele vremii, extrem de exclusiviste în timpurile acelea și la care aveau acces doar patru firme (două de încălțăminte, o farmacie și o cofetărie). Cu timpul, modificarea cadrului legal și apariția primului Almanah Comercial, îi determină pe proprietarii de băcanii să investească în identitatea firmelor și a mărcilor de comerț, lucru care îi va lărgi paleta de activitate a agenției lui David Adania. Treptat, agenția se extinde, angajează peste 20 de artiști locali și își include în portofoliu și publicitatea murală din stațiile CFR și din mijloacele de transport în comun.

Succesul Agenției lui David Adania îi determină și pe alți antreprenori curajoși să-i urmeze exemplul și o sumedenie de alți publicitari privați sau agenții de publicitate își fac apariția rapid pe piața locală. Printre ele amintim de Emil Helber, Carol Schudler, Isidor Stern și Oficiul de Publicitate “România”. Complexitatea anunțurilor din ziare devine din ce în ce mai mare, folosindu-se acum ilustrația și chiar fotografia, folosită frecvent pentru anunțurile matrimoniale (cunoscute ca “anunțuri de maritagiu”).

Ulterior, pe piața românească, apar și filialele marilor agenții occidentale, cea mai cunoscută fiind J.W. Thompson (New York), cea care și avea o politică editorială foarte clară și strictă – nu accepta firme concurente, lucru nemaiîntalnit până atunci în România. În anii ’25, Thompson avea să-și mai uimească audiența cu ceva nemaivăzut – o invită pe Regina Maria să apără în reclama celor de la Pond’s Cold Cream, printr-un testimonial, și asta după ce Majestatea Sa Regală vizitase Americile și achiziționase câteva dintre produsele acestei firme de care se declarase “măgulită”. 

Cu timpul, apar și alte oficii de publicitate, precum Rudolf Mosse (Berlin), specializată în comunicare politică sau Siegfried Wagner, specializată în reclama de turism (promova stațiunile balneare și climaterice din țară și din străinătate). Începând cu anul 1930 apar și agențiile de publicitate care își concentrează activitate pe producția reclamelor electrice, devenite extrem de populare, mai ales în privința frizeriilor și teatrelor stradale.

Odată cu cel de-al Doilea Război Mondial, așa cum era de așteptat, activitatea publicitarilor intră în declin și asta din cauza legii antievreiești care îi împiedică pe mulți proprietari să-și mai desfășoare activitățile comerciale pe teritoriul țării. Ulterior, ajunși în communism, statul, prin Partidul Comunist, instaurează monopolul și cenzura asupra domeniului publicitar. Toate firmele sunt închise, iar în locul lor apar cele noi care aveau să servească nemijlocit ideologia socialistă. Printre ele amintim de RECOP, Scînteia, SOTIL, etc, agenții care promovau activitatea liderilor politici în revistele, almanahurile și gazetele îngenucheate și ele de cenzură.

Percepute ca niște adevărate instrumente de cucerire a pieței și de dezinformare, toate agențiile de publicitate care făcuseră istorie în perioada interbelică sunt efectiv șterse din memoria colectivă. În contrapondere, agențiile socialiste erau considerate de elita politică mai raționale, serveau un scop educativ și contribuiau efectiv la “structurarea nevoilor de bază ale consumatorului”.

Credit Fotografii:

Reclame Vechi Românești 1840-1995 // Florian Ciobanu