Muzeul Publicității

Reclame și branduri românești

Perioada antebelică

Reclama și brandurile românești în antebelic și în Primul Război Mondial, anii 1840-1918: ateliere pe străduțe, retorica politicoasă, Calea Victoriei, paradisul femeilor, mașinării cu aburi și alte invenții trăznite, se întâmplă Marea Unire.

Citește mai mult ➝

Perioada interbelică

Reclama și brandurile românești în interbelic și în cel de-al Doilea Război Mondial, anii 1919 – 1947: ciorapi, tricotaje și alte finețuri, uzine, pielăria Mociornița versus Guban, țigarete Carpați, furnizori ai Casei Regale, doftorii vindecătoare, beri și alte spumante, oțel, fier și petrol.
Citește mai mult ➝

Perioada postbelică

Reclama și brandurile românești postbelice și începuturile comunismului, anii 1947 – 1970 : modernizăm gospodăriile, confecții, vești bune de la Loteria de Stat, încălzitul cu Electrogaz, Tarom te plimbă prin lume, un telefon Standard aducător de vești rele.
Citește mai mult ➝

Perioada comunistă

Reclama și brandurile românești în perioada comunistă, anii 1970-1989: totul pentru Stat, cooperative, PECO, Sanda, Mirela, Eugenia, Marga și alte doamne drăguț fardate și coafate, depozite la CEC, Dacia prinde aripi, Mobra o prinde din urmă, la un CI-CO.
Citește mai mult ➝

După Revoluția din 1989

Reclama și brandurile românești în perioada capitalistă și de tranziție, anii 1990-2000: după 1989 începe Connex Land, gustul nou și vechi al Pepsi-Cola, Bancorex, Caritas și calculatoarele Felix.

Citește mai mult ➝

Branduri românești dispărute

Dincolo de mărcile foarte populare din perioada comunistă, România a avut şi a pierdut în mod bizar şi o serie de branduri speciale, cu importanţă tehnologică majoră, cu care făcea furori pe piaţa mondială.

Citește mai mult ➝
De către Muzeul Publicitatii 18 Sep, 2019
Dincolo de mărcile foarte populare din perioada comunistă, România a avut şi a pierdut în mod bizar şi o serie de branduri speciale, cu importanţă tehnologică majoră, cu care făcea furori pe piaţa mondială. Alături de acestea, au dispărut şi alte mărci regionale, foarte cunoscute şi apreciate în Moldova. Luaţi de valul tranziţiei, românii şi-au îngropat cu bună ştiinţă o serie de mărci care făcuseră carieră în comunism (unele avuseseră mare succes chiar şi înainte de acea perioadă). A fost o uriaşă operaţiunea de devalizarea a economiei, combinată cu privatizările fără discernământ, care au dus în primă instanță la o piață dominată de brandurile străine. Probabil că motoretele Mobra, ţigările Carpaţi, Mărășești, Snagov sau maşinile Aro și mașina de spălat Albalux și mașina de cusut Ileana ar fi putut supravieţui cu lejeritate ca branduri, chiar și pe o piață concurențială. Alte exemple de astfel de branduri naționale dispărute sunt: INETOF, care produce elice de elicoptere la Galați, PAL- fabrica de chibrituri din Brăila, fabrica de produse electrocasnice la Cugir, săpunul Cheia, CFA Brăila – fabrica de fire și fibre sintetice, Piscicola Galați – fabrica de conserve, Favior Vidra Orăștie- fabrica de blănuri, Oltcit, Fabrica de detergenţi şi vopsele Apollo din Galați, berea Hațegana, coloşi precum Fortus, Tepro, Nicolina, Fabrica de Țigarete din cartierul Dacia, Fabrica de Ulei Unirea, Lactis, Fabrica de Bere, Avicola SA sau Terom, companii de stat care au fost ruinate, după 1990, prin privatizări defectuoase sau pur și simplu prin administrări care au lăsat de dorit. Un alt exemplu ilustrativ este brandul național PECO, fiecare oraş ajunsese să aibă cel puţin o benzinărie PECO, iar în acestea se vindeau “benzine” premium cu plumb şi diesel, dar şi o gamă variată de uleiuri auto. Până în 1989, deşi nu se ştie numărul benzinăriilor cu exactitate, se estimează că erau în România peste 580 de benzinării PECO. În 1991 ia naştere Petrom care, în decurs de câţiva ani, duce la dispariţia companiilor de stat Rafirom, Petrotrans şi PECO. Staţiile PECO dispar de tot şi se transforma în staţii Petrom, iar toate produsele, care până atunci erau comercializate sub acest nume, se transforma în produse Petrom. În 2004, OMV cumpăra această companie şi reorganizează toată producţia şi distribuţia de produse petroliere. *
De către Muzeul Publicitatii 18 Sep, 2019
Comunicațiile, media în general, și publicitatea însoțesc schimbările sau chiar anticipează schimbarea. De la industria de cosmetice, la industria produselor de consum, băuturi (bere și whiskey) și țigări, de la magazinele McDonald’s, la industria autoturismului, la industria aeronautică și companiile aviatice (British Airways, Air France etc.), de la firmele producătoare de pantofi sport (Nike, Puma etc.) și blugi, totul cunoaște un marketing al promovării fără precedent. În România a început o nouă perioadă istorică, capitalul străin, cu tot arsenalul publicitar, pătrunde în economia românească în ciuda lipsei de ospitalitate față de el a regimului instalat la București în decembrie 1989. Presa cunoaște o metamorfoză radicală, se trece peste noapte într-un nou registru ideologic. Din fideli apărători ai regimului, ziariștii invită în câteva zile pe români să cumpere produse străine. În casele românilor pătrund spoturile care prezintă Pepsi, Adidas, Aquafresh, Bonibon și alte produse. Industria de autoturisme, cu mult visata mașină străină, pătrunde inițial în regim second-hand, care începe să concureze până nu demult unica Dacie și unicul Oltcit. În România, paginile ziarelor de la începutul anilor nouăzeci invită românii să cumpere Mercedes, Opel și alte mașini de import germane. Atractive pentru bărbați, în primul rând, mașinile sunt concurate ca ofertă de produsele cosmetice, deosebit de tentante pentru femei, cazul produselor Insieme sau a bonboanelor pentru copii. O pagină aparte o scriu spoturile pentru promovarea blugilor și mai ales a țigărilor străine, cum au fost țigările Assos. Românii sunt ușor de cucerit cu oferta de televizoare, inițial cu produse second-hand, apoi prin produse originale propuse de celebrele firme Panasonic, Philips, Samsung, Sony etc. Deosebit de activă se dovedește industria IT&C, prin firmele Logic, Standard Commercial, Ice Felix, Microcomputer, Innovator Computer și altele. Computerul, prin capacitatea logistică, exprimată într-o reclamă deosebit de agresivă, cucerește rapid piața românească. Primul contact al românilor cu reclamele capitaliste a fost Titan Ice, “Altă Viaţă!”, în 1990, urmat de reclamele la calculatoarele Felix, la cremele cosmetice Norvea, Gregorio Riso sau Adidas Torsion. “V-am prins, vrăjitoarelor!”, este o sintagmă folosită adesea în limbajul popular, deşi puţini îşi mai amintesc că au auzit-o prima oară în reclama la calculatoarele Felix. Treptat, după o perioadă romantică, publicitatea se profesionalizează, devine o afacere și apar primele agenții de publicitate, iar acest domeniu devine un fenomen cotidian. În mai 1990 apare prima agenție de publicitate din România, înființată de Radu Florescu sub numele de Centrade, urmată apoi de Graffiti Advertising Agency, înființată în 1991 de Cristian Burci. Aceasta a fost urmată de Clip Advertising tot în 1991 și de Target Advertising, în 1994, când au început sa apara agenții de media distincte de cele de publicitate. Prima decadă postdecembristă în care comunismul agonizant şi capitalismul incipient convieţuiau liber consfinţit poate fi cel mai bine ilustrată prin intermediul reclamei. De la Partidul Unic la 62 de partide în 1990, multe produse şi servicii au îndreptat privirea oamenilor spre consumerism. Brandurile internaționale au început să invadeze spaţiul public, dar apar și primele semne de revigorare ale antreprenoriatului românesc, chiar dacă prin întreprinderi economice cel puțin dubioase, precum Caritas. De la produse cosmetice și farmaceutice, la pepsi și blugi, de la industria IT-ului și a autoturismului, la fenomenul bancar și invitații la călătorii externe prin intermediul Agenției Tarom, publicitatea reprezintă o cronică a istoriei postcomuniste, a frustrărilor acumulate în timpul comunismului și aspirațiilor fără margini. Marile branduri internaţionale de cosmetice, maşini sau alimente se întâlnesc cu mărcile românești supraviețuitoare comunismului, care încearcă să se reinventeze. Pornind cu îndemnuri mobilizatoare de a topi simbolistica ceauşistă, reclamele primilor ani după Revoluție ne transpun fidel într-o Românie în care transformările şi tatonările capitaliste se ţin strâns legate de trecutul comunist. *
De către Muzeul Publicitatii 18 Sep, 2019
Reclama și brandurile românești în perioada comunistă, anii 1970-1989: totul pentru Stat, cooperative, PECO, Sanda, Mirela, Eugenia, Marga și alte doamne drăguț fardate și coafate, depozite la CEC, Dacia prinde aripi, Mobra o prinde din urmă, la un CI-CO
De către Muzeul Publicitatii 18 Sep, 2019
Reclama și brandurile românești postbelice și începuturile comunismului, anii 1947 – 1970 : modernizăm gospodăriile, confecții, vești bune de la Loteria de Stat, încălzitul cu Electrogaz, Tarom te plimbă prin lume, un telefon Standard aducător de vești rele
De către Muzeul Publicității 18 Sep, 2019
Ciorapi, tricotaje și alte finețuri, uzine, pielăria Mociornița versus Guban, țigarete Carpați, furnizori ai Casei Regale, doftorii vindecătoare, beri și alte spumante, oțel, fier și petrol
De către Muzeul Publicității 18 Sep, 2019
Ateliere pe străduțe, retorica politicoasă, Calea Victoriei, paradisul femeilor, mașinării cu aburi și alte invenții trăznite, se întâmplă Marea Unire
Share by: